DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
DELTA DUNĂRII - SFÂNTU GHEORGHE © Nicu Cherciu
Departe de lume, despartiti de civilizatie, în inima apelor
Departe de tumultul lumii, cãlãtorul aflã o asezare strãjuitã de ape, acolo unde Dunãrea îmbratiseazã Marea Neagrã cu bratul Sfântu-Gheorghe.
Comuna Sfântu-Gheorghe este un vechi si rustic sat de pescari, situat pe cel mai vechi brat al Dunãrii – Sfântu-Gheorghe.
Localitatea a fost atestata in documentele istorice din secolul 14, când dezvoltarea economiei a favorizat cresterea rolului negustorilor italieni la gurile Dunării. În acea perioadă genovezii instituie un veritabil monopol în apele Mării Negre, făcând comert cu pestele pescuit la gurile Dunării. În hărtile de epocă printre centrele economice puternice de pe teritoriul Dobrogei este mentionată si localitatea San-Giorgio, Sfântu Gheorghe de astăzi, cum apare pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.
În a doua jumătate a secolului 18, războaiele ruso-turce s-au desfăsurat si la Gurile Dunării, datorită dorintei Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus tinutul Dobrogei si provocat ruinarea economică a provinciei, iar populatia a fost decimată sau împrăstiată.
Din spusele bătrânilor satul este format în parte din refugiati politici neoficial din Rusia, pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica ostirii. Locuitorii comunei sunt urmasi ai acestor refugiati. Colonizarea zonei cu populatie de origine slavă s-a făcut în mai multe etape. Primii refugiati au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, cînd tarul Rusiei Petru cel Mare trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei. Al doilea val mare de refugiati ajung în zonă după anul 1775 când tarina Ecaterina a doua desfiintează oastea ucraineeaă cu centrul la Zaporijie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, asemănătoare ca peisaj si bogătie piscicolă cu cea natală, a Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de haholi iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă) în functie de populatiile cu care au intrat în contact.
Haholii sunt ortodocsi de rit vechi ce respectă calendarul rusesc.
Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, desi limba si obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi haholilor nu le place să fie confundati cu lipovenii.
Ocupatia principală a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigură hrana si reprezintă principala sursă de venit. Cresterea animalelor se face într-un fel aparte în Delta Dunării : animalele sunt lăsate libere pe grinduri unde îsi caută hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tractiune si rar câte o cornută, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării.
Recoltarea stufului reprezintă o ocupatie sezonieră a sătenilor, pe care îl folosesc în constructia caselor, saivanelor, gardurilor si acoperisurilor.
Turismul rural a cunoscut în ultimii ani o puternică dezvoltare, ce le aduce sătenilor surse de venit suplimentare pe perioada verii. Turismul se practică atât în gospodăriile localnicilor cât si în pensiuni amenajate. Toate casele asigură cazare si masă, aceasta bazîndu-se în special pe preparate din peste.
Sursa: www.sfantu-gheorghe.ro
Comentarii recente