20
Mar
11

TOSCA – Opera Naţională Română Cluj-Napoca

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

VEZI MAI MULTE FOTOGRAFII PE LINK-ul de mai jos:

 

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

Tosca © NICU CHERCIU

TOSCA

Realizatori artistici:

ADRIAN MORAR – Dirijor
MIHAI MĂNIUŢIU – Regia artistică
VALENTIN CODOIU – Scenograf

VLADIMIR POPEAN – Maestru de cor
CORNELIU FELECAN – Asistent maestru de cor
MIHAELA BOGDAN – Asistent regia artistică
OVIDIU MOLDOVAN
(maestru corepetitor) – Pregătirea muzicală
LIVIA BACIU, LIANA OLTEAN – Sufleur

Distribuţia:

VERONICA TUDOSA FIZEŞAN
CARMEN GURBAN – Floria Tosca, renumită cântăreaţă

MARIUS VLAD BUDOIU
VIOREL SĂPLĂCAN – Mario Cavaradossi, pictor

OLEG IONESE
GHEORGHE MOGOŞAN (invitat) – Baronul Scarpia, şeful Poliţie

PETRE BURCĂ
SIMONFI SANDOR
ALIN ANCA – Angelotti

MARIUS CHIOREANU
PETRE BURCĂ – Sacristanul

CRISTIAN MOGOŞAN (invitat)
FLORIN POP – Spoletta, agent al Poliţie

LIVIU OLTEAN – Robertti

SIMONFI SANDOR
EMANUEL POPESCU – Sciarrone

VASILE NEAMŢU
AUGUSTIN MOLDOVAN – Un temnicer

TUDOR SOCOLAN (invitat) – Un păstoraş

……………………………………………………………………………….

Mi-am dorit ani de-a rândul să fiu părtaş la realizarea acestei opere desăvârşite. Îi sunt profund recunoscător lui Rareş Trifan pentru gestul curajos de a-mi împlini dorinţa şi de a-mi vindeca astfel o veche nostalgie.
Trebuie să mărturisesc, de asemenea, că am avut privilegiul să lucrez cu o echipã de zile mari
— cu o distribuţie alături de care m-aş înfăţişa, plin de mândrie, pe oricare scenă a lumii.
Mihai Măniuţiu

………………………………………………………………………………

Subiectul.
Acţiunea are loc la Roma, la 14 iunie 1800.

Actul I.
În biserica Sant Andrea della Valle pătrunde pe furiş fostul consul al Republicii Romane, Cesare Angelotti, prizonier politic, evadat din castelul Sant’Angelo. Sora lui, marchiza Attavanti, i-a pregătit dinainte, în capela familiei cele trebuincioase pentru fugă. Găsind cheia la locul convenit Angelotti se ascunde în capela familiei Attavanti. Crezând ca a venit pictorul Cavaradossi, intră Sacristanul, iar cand clopotele vestesc „Angelus” sacristanul îşi face rugăciunea. Curând apare pictorul Mario Cavaradossi, venit să-şi continue lucrul la portretul Mariei Magdalena, al cărui chip seamănă cu acela al marchizei Attavanti, care îl inspirase în timpul rugăciunii în zilele în care ea pregătea fuga şi adăpostirea fratelui ei. Comparând minunaţii ochi negri ai Toscăi cu privirile albastre şi limpezi ale marchizei, el cântă armonia misterioasă a frumuseţii şi dragostea lui pentru Floria (aria lui Cavaradossi, Recondita armonia / O tainică armonie), în timp ce Sacristanul, care observase asemănarea chipului Magdalenei cu cel al marchizei Attavanti, într-un contracanto bombăne împotriva voltairianului libertin (Scherza con i fanti e lascia stare i santi / Să râzi cu dracii lasă-n pace sfinţii). După plecarea Sacristanului, Angelotti iese din capelă şi, întâlnindu-l pe Cavaradossi, înflăcărat patriot, care nutreşte puternice sentimente revoluţionare, îi explică în grabă situaţia în care se află. De afară se aude glasul Toscăi care-şi strigă iubitul; fugarul este nevoit să se ascundă din nou, după ce Cavaradossi îi oferă coşul cu mâncare lasat lui de Sacristan. Tosca intră suspicioasă: Mario nu era singur, dar el o convinge de contariu. Floria vine pentru a fixa o întâlnire cu Mario în acea seară după serata la care ea va cânta şi apoi se vor retrage la vila lor de la marginea oraşului. Pictorul este preocupat de altceva şi ea îi vorbeşte ademenitor despre vara şi noapte romană (Non la sospiri la nostra casetta…? / Nu te doreşti în căsuţa nostră…?). Pictorul cedează fiind preocupat să o îndepărteze pentru a se ocupa de evadat. Scena lor de este întreruptă de un violent acces de gelozie, atunci când ea vede asemănara chipului marchizei Attavanti cu cel al femeii pictate. Mario o linişteşte, dar ea îl roagă totuşi să picteze ochii Magdalenei negri; îndrăgostiţii se despart. Cavaradossi poate reveni la Angelotti. Acesta găseşte costumul feminin pregătit de sora lui pentru deghizare. Ea a făcut tot posibilul pentru a-l salva din mâinile lui Scarpia. La auzul numelui odiosului şi sceleratului şef al poliţiei (bigot şi desfrânat ce ascunde sub masca de evlavios pasiunea libertină, de ori ce-i sfânt şi curat el îşi râde, e confesor şi călău), Cavaradossi se revoltă. Îi oferă lui Angelotti cheia vilei sale şi îi destăinuie ascunzătoarea, în caz de pericol (puţul din grădină cu apa la fund are la mijloc o trecere ce duce într-o vizuină, e un refugiu sigur). O salvă de tun anunţă că evadarea prinzonierului a fost descoperită. Mario se decide să îl însoţească pe Angelotti şi părăsesc în grabă biserica.
Insoţit de un grup de clerici intră sacristanul bucurându-se de vestea unei presupuse înfrângeri – la Marengo – a lui Napoleon Bonaparte, de către austrieci. Clericii şi cantorii se bucură gălăgios: vor avea plată dublă, seara se vor organiza mari serbări, retrageri cu torţe, iar la palatul Farneze – reşedinţa lui Scarpia, Floria Tosca va cânta o cantată a victoriei. Un „Te Deum” de mulţumire va fi oficiat în biserică…. Veselia e curmată brusc. În biserică îşi face apariţia baronul Scarpia – şeful serviciului secret al poliţiei – împreună cu zbirii săi, veniţi în căutarea lui Angelotti. Cu aroganţa şi îngâmfarea celor îmbătaţi de putere, baronul îl interoghează pe sacristan. Câteva semne – capela Attavanti deschisă, evantaiul marchizei Attavanti, găsit lângă capelă, coşul golit de merinde al pictorului, deşi el spusese Sacristanului că nu va mânca, asemănarea portretului Magdalenei cu chipul marchizei, îi dovedesc lui Scarpia, că Mario Cavradossi nu este străin de evadarea lui Angelotti. Tosca revine în biserică spre a-l înştiiţa pe Mario că înţelegerea lor este compromisă de o obligaţie neprevăzută: serata de gală la palatul Farneze. Negăsindu-l este din nou cuprinsă de gelozie. In intenţia de a se folosi de ea în descoperirea lui Angelotti, Scarpia se pricepe sa îi adâncească frumoasei artiste gelozia şi îi arată evantaiul marchizei Attavanti, insinuând infidelitatea pictorului. (Spre a duce un gelos la disperare, Iago avu o batistă, eu evantaiul!…). Îndurerată, Tosca jură să-l surprindă pe Mario cu rivala ei, apoi pleacă iar Scarpia pune pe urmele cântăreţei pe Spoletta. Între timp începe celebrarea „Te Deum”-ului dar Scarpia e stăpânit de frenezia triumfului. (Va, Tosca! Nel tuo cor s’annida Scarpia…/ Mergi, Tosca! Ţi-a pătrus în suflet Scarpia…). Crudul şef al poliţiei jură să-l trimită pe Cavaradossi la moarte şi să-şi satisfacă vechea patimă pentru frumoasa Tosca. În culmea exaltării, reia împreună cu credincioşii „Te Deum”-ul în vreme ce, total străin ritualului religios, el exprimă ură, sălbăticie şi dorinţa de a se răzbuna pe fugar şi pe Cavaradossi. Scarpia, e conşient de teroarea pe care a dezlănţuit-o asupra Romei.

Actul II.
În palatul Farnese, Scarpia aşteaptă clipa în care planul său îşi va atinge ţinta: învinsă, Tosca se va supune voinţei lui. Ea va cânta la serata de gală oferită de Regina de Neapole în onoarea victoriei lui Melas. O invită printr-un bilet în cabinetul lui. După cantată, ella verrá…per amor del suo Mario! / ea va veni…pentru amorul lui Mario! Îi este adusă ştirea că urmăritorii nu-l găsiseră pe Angelotti; în schimb îl arestaseră pe Mario Cavaradossi. La întrebările lui Scarpia, pictorul răspunde indignat, bravând, în timp ce de alături, răsună acordurile unei cantate şi se distinge glasul Floriei Tosca. Atmosfera interogatoriului este tot mai încordată, când în cameră intră Tosca. În îmbrăţişarea lor, Mario o previne pe Floria să nu dezvăluie nimic în legătură cu Angelotti şi locul unde acesta se ascunde. Apoi pictorul este dus într-o cameră alăturată. Încercând cu diplomaţie să afle de la Tosca locul unde se ascunde evadatul, Scarpia recurge la mijlocul cel mai eficace de a o face să vorbească: ordonă schingiuirea pictorului, lăsând-o pe Tosca să-l audă pe Mario urlând de durere. Sunt eu cea pe care o torturaţi! —exclamă deznădăjduită Tosca. În cele din urmă, nemaiputând suporta, divulgă secretul. Adus lângă ea aproape leşinat, Mario află de la Scarpia că iubita lui a trădat şi îi respinge mângâierile udate de lacrimi, blestemând-o. Intră Sciarrone aducând veşti noi: victoria pe care tocmai o sărbătoreau s-a transformat în înfrângere. Vestea că Napoleon Bonaparte învinsese în bătălia de la Marengo trupele feldmareşalului austriac Melas, îi dă pictorului forţe noi cu care se ridică şi strigă victoria, ameninţându-l pe despoticul Scarpia cu pedeapsa nelegiuirilor lui. Scarpia dispune arestarea lui şi executarea în zorii zilei. Este apoi luat şi dus în temniţă. Rămasă singură cu baronul, Floria îl întreabă despre preţul vieţii lui Mario. Scarpia se dezlănţuie: Già. Mi dicon venal / Da, Îmi spun că-s venal… Preţul vieţii lui Cavardossi era amorul Floriei. A văzut-o apărându-şi iubitul , îi cunoşte ura şi de aceea şi-a jurat că va fi a lui. Tosca se gândeşte să fugă şi să ceară Reginei graţierea lui Mario, dar e prea târziu: se aude ropotul tobelor escortei care însoţeşte condamnaţii spre locul execuţiei. Deznădejdea şi suferinţa nu mai încap în cuvintele cu care se adresează cerului, întrebând de ce este astfel pedepsită (Vissi d’arte / Pentru artă). Punând mai presus de toate viaţa lui Mario, Tosca acceptă propunerea lui Scarpia, în schimbul unei execuţii simulate, cu gloanţe oarbe, şi a unui permis de liberă trecere pentru ea şi Cavaradossi. Scarpia este înştiinţat că Angelotti se otrăvise în momentul când fusese descoperit de oamenii poliţiei. În cele din urmă, Tosca îl ucide pe Scarpia şi luându-şi hârtia de liberă trecere, priveşte spre cadavrul despotului „în faţa căruia tremura toată Roma”.

Actul III.
Deasupra Romei se aud clopotele care vestesc dimineaţa. Pe platforma de execuţie a castelului Sant Angelo, este adus din temniţă Mario Cavaradossi care e predat temnicerului. Îi rămâne o oră de viaţă înaintea execuţiei. Oferă un inel temnicerului şi îl convinge să remită iubitei sale Floria Tosca scrisoarea lui de rămas bun. Mario îşi îndreaptă către ea gândurile cu toate amintirile frumoase (E lucevan le stelle…/ Era noapte-nstelată…). Nefericitul pictor îşi exprimă durerea şi regretele pentru frumosul său vis de iubire, pentru zilele însorite alături de Tosca, zile care nu se vor mai întoarce niciodată…Disperarea pune stăpânire pe el, când, deodată apare Tosca aducând, odată cu biletul semnat de Scarpia , vestea că în curând va fi liber şi vor pleca împreună, căci execuţia lui va fi doar simulată. Ea îi povesteşte scena uciderii lui Scarpia şi, îl învaţă cum să se comporte când va fi executat cu gloanţe oarbe. Uimit Mario sărută mîinile gingaşe care uciseseră pentru el. Apare garda şi, sub privirile atente ale Toscăi, are loc execuţia. Imediat după plecarea zbirilor, Tosca aleargă la Mario; dar, îngrozită, găseşte trupul lui neînsufleţit, victimă a răzbunării perfide a lui Scarpia. Se aud vocile celor veniţi să o pedepsească pentru crimă. În final, Tosca împărtăşeşte soarta iubitului ei.

Anunțuri

0 Responses to “TOSCA – Opera Naţională Română Cluj-Napoca”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Martie 2011
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Articole recente

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 1.379 de urmăritori

Blog Stats

  • 350,954 hits

Cele mai bine evaluate


%d blogeri au apreciat asta: