Archive for the 'Portrete' Category
03
mai
13
PAȘTE FERICIT!
19
mart.
13
Ramas bun Irina Petrescu!
IRINA PETRESCU
19 iunie 1941 – 19 martie 2013
A plecat dintre noi, după o scurtă şi grea suferinţă, o mare actriţă. Figură emblematică a filmului şi teatrului românesc, Irina Petrescu a strălucit prin frumuseţe, inteligenţă, distincţie şi talent, într-un cuvânt, prin farmec.
Descoperită în 1960 de regizorul Savel Stiopul, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale“ în 1963, la clasa profesorului Ion Şahighian, asistent regizorul David Esrig.
A debutat în filmul Valurile Dunării, înainte de majorat, în rolul principal Ana Strejan, sub bagheta lui Liviu Ciulei, pe care l-a avut şi ca partener. A jucat în peste duăzeci şi nouă de filme dintre care: O lumină la etajul X regia Malvina Urşianu, Străinul regia Mihai Iacob, Prin cenuşa imperiului regia Andrei Blaier, Duminică la ora 6, filmul de debut al regizorului Lucian Pintilie, Hotel de lux regia Dan Piţa. A avut ca parteneri mari actori: Toma Caragiu şi Geo Barton în Nu vreau să mă-nsor, Radu Beligan în Şeful sectorului suflete, Ştefan Iordache în Dimineţile unui băiat cuminte. Pentru rolul din filmul Răutăciosul adolescent în regia lui Gheorghe Vitanidis, a obţinut unul din cele mai importante premii internaţionale din palmaresul său, Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova (1968). La cea de a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transivania (TIFF) 2007, a fost distinsă cu Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate.
Cariera în film s-a împletit cu o frumoasă şi lungă carieră în teatru (o jumătate de veac), pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“. Rămân de neuitat creaţiile ei din spectacolele Leonce şi Lena de Georg Büchner, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Elisabeta I de Paul Foster în regia lui Liviu Ciulei; Dimineaţa pierdută de Gabriela Adamaşteanu, Uriaşii munţilor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu; Mizantropul de Molière, regia Valeriu Moisescu; Oblomov după I. A. Goncearov, Sfârşit de partidă de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu.
A jucat în mai multe spectacole regizate de Mihai Măniuţiu – Cu uşile închise de J. P. Sartre, O, ce zile frumoase! de Samuel Beckett, Caligula de Albert Camus – de care a legat-o o frumoasă şi lungă prietenie, ca dealtfel şi de cei care au cunoscut-o şi au îndrăgit-o la repetiţiile de la Cluj cu piesa Tulburarea apelor de Lucian Blaga. Interpretarea Irinei Petrescu în rolul Nonei se anunţa ca un moment de vârf în cariera sa, spectacolul se prefigura ca un mare eveniment. Tulburarea apelor nu a văzut luminile rampei. Tulburi erau anii ’80, puternică cenzura.
Publicul clujean a admirat-o cu ocazia turneelor, ultima oară în Căsătoria de Gogol în regia lui Yuri Kordonsky.
În anul 2003, Uniunea Teatrală din România (UNITER) i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate.
Artist în cel mai nobil sens al cuvântului, distincţia şi frumuseţea îi veneau din interior, din importanţa pe care a acordat-o mereu valorilor de suflet: „În această meserie cred în buna-credinţă a actorului, în cinste, în neminciună. Îmi pare paradoxal. Meseria noastră este a făcăturii, a minciunii, dar trebuie să existe un adevăr, o credinţă, o sinceritate pe care publicul o caută şi o cercetează fără greş. Tot ce este impostură uşoară sau violentă, publicul o resimte oricât de senzaţional ar fi efectul măiestriei actoriceşti. Refuz impostura şi o simt ca spectator, pentru că sunt şi un foarte bun spectator de teatru. (…) Scena e teribil de crudă şi de nemiloasă şi arată toate defectele de caracter ale actorului. Trebuie să ai grijă să fii cât mai curat, cât mai sincer, cât mai adevărat, pentru că scena e crudă şi te trădează“.
Prin dispariţia actriţei Irina Petrescu peisajul vieţii noastre scenice este mai sărac.
Să o păstrăm vie în memoria noastră afectivă.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Roxana Croitoru
Fotografia cu cei mai mulţi fotografi - FIAF 2011 © Nicu Cherciu
07
apr.
11
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI…
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
05
apr.
11
bodies 2
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
01
apr.
11
bodies 1
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
© nicu cherciu
15
feb.
11
fotografie de nuntă
vezi mai multe fotografii pe: http://nicucherciu.wordpress.com/
06
feb.
11
LA TATAIE
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
Tataie - Nokia connecting people © Nicu Cherciu
LA TATAIE © NICU CHERCIU
LA TATAIE © NICU CHERCIU
Moise Nica, tanchistul rucărean avansat în grad de Stalin
Moise Nica s-a sacrificat pentru patrie timp de trei ani de zile pe frontul de apus, a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent în armata română şi cu gradul de locotenent în armata rusă. S-a împrietenit pe frontul de apus cu Emil Bodnăraş şi pentru că a salvat sora unui general rus a fost înaintat la gradul de ofiţer din ordinul lui Stalin.
A fost specializat la şcoala germană de tancuri
Rucărean get-beget, veteranul de război Moise Nica, 88 de ani, a îmbrăcat haina militară la 16 ani, atunci când a fost luat la premilitară. „În fiecare duminică mergeam la instrucţia de la premilitară cu conştiinciozitate şi pentru faptul că eram aşa un pic mai isteţ am fost luat şi dus la o şcoală la Regimentul 30 Infanterie. După trei luni de zile de cursuri am fost pus instructor la premilitară pentru că tocmai făcusem 18 ani. Aici am activat până când am decis să mă înrolez”, povesteşte rucăreanul. După perioada de premilitară, Moise Nica a decis să se înroleze voluntar în armată. A cerut să fie repartizat la artilerie grea, însă în cele din urmă a primit repartiţia la tancuri, la Regimentul 2 Care de Luptă. „M-am prezentat la unitatea respectivă într-o pădure din apropierea Bucureştiului, acolo unde era dislocat regimentul. Am intrat într-o încăpere civil şi am ieşit militar. Îmi amintesc că la pădurea aceea îi spunea Iuda şi că acolo am cerut iniţial să fiu pregătit pentru comandant de tanc. Am făcut vreo săptămână pregătire pentru comandant de tanc, dar pentru că aşa a vrut un superior am fost trecut la şcoala de conductori de tanc. Fiind aliaţi cu nemţii, aceştia monitorizau fiecare militar român, iar cei care erau mai răsăriţi erau specializaţi de ei. Aşa s-a întâmplat ca la un moment dat să fiu remarcat şi apoi să fiu trimis în Germania la şcolarizare. Nu ne-a spus nimeni nimic. Am fost urcaţi în tren şi ne-am trezit la Hamburg. Aici am făcut şcoală de mecanici timp de o lună de zile. Vă spun că de la nemţi ai ce învăţa nu glumă”. Moise Nica a fost în acel moment singurul tanchist român care a fost şcolarizat aşa cum trebuie în Germania, fiindcă alţi trei români care au mers împreună cu rucăreanul nu au stat decât două zile la aceste cursuri, necorespunzând cerinţelor şcolii germane de tancuri.
„Am fost băgat în trupa de sacrificiu”
La întoarcearea în ţară, Moise Nica a găsit Regimentul 2 Care de Luptă la Iaşi. Aici a luat imediat în primire un tanc românesc, graţie şcolarizării din Germania. Nu a luat parte la război pentru că pe 6 august 1944 Regimentul 2 Care de Luptă a primit ordin de retragere la Bucureşti, fiind dislocat în pădurea de la Băneasa. „Până la urmă, comandamentul Regimentului nostru a fost stabilit în pădurea Iuda dintre Târgovişte şi Bucureşti. Îmi amintesc că în noaptea de 22 spre 23 august 1944 eram ofiţer de serviciu pe unitate. Era o ploaie teribilă… Şi, atunci eu am aflat de la un pădurar că s-a trecut de partea cealaltă a baricadei. Chiar cu câteva zile înainte un maior ne-a ţinut o predică în care ne tot spunea că armata germană era cea mai puternică din lume, că merge din victorie în victorie, iar în acea miercuri acelaşi maior ne-a spus că Majestatea Sa Regele Mihai ne-a dat ordin să oprim prostiile pe care le fac nemţii în ţară şi să-i azvârlim din România”. După momentul 23 august 1944, Regimentul din care făcea parte şi rucăreanul nostru a intrat în cele din urmă în luptă împotriva germanilor. „Am fost băgat la început la trupa de sacrificiu, la trupa de cercetare. Eram sergent şi-mi amintesc că la un moment dat am fost seceraţi de o mitralieră. Eu am scăpat ca prin minune neatins şi am reuşit să chem formaţiile de tancuri. Totul se întâmpla în apropiere de oraşul Târgovişte. Aşa am primit botezul focului!”, ne-a mai spus nea Moise.
A fost la un pas de moarte
Sergentul Moise Nica a luptat în prima fază în cel de-al doilea război mondial pe traseul Târgovişte-Ploieşti-Predeal-Braşov-Sf. Gheorghe. În oraşul Sf. Gheorghe Regimentul 2 Care de Luptă a primit ordinul de a se întoarce la Bucureşti pentru asigurarea pazei interne a ţării. „În februarie 1945 ni s-a spus că plecăm în manevră sau turneu, însă am fost suiţi în tren cu destinaţia Cehoslovacia. Aici am luat parte la lupte serioase, am intrat în luptă directă cu panzerele nemţeşti. A fost prăpăd… Un proiectil a atins spatele tancului pe care îl conduceam şi motorul a luat foc. A explodat turela şi tot echipajul a fost nimicit. Doar eu am reuşit să mă salvez pentru că un mecanic-conductor mai are o ieşire din tanc, pe dedesubt. Am încercat să-i salvez şi pe camarazii mei, dar a fost prea târziu. Am scos trupurile carbonizate aproape în întregime. După acest episod am fost inclus într-o unitate rusească şi am mai luptat şi prin Austria cu Divizia 169 rusă. Îmi amintesc că treceam cu tancul peste grămezi de morţi…”.
A salvat de la moarte sora unui general rus
Tot în Austria, Moise Nica a avut parte şi de un episod special, reuşind să salveze de la moarte o femeie ofiţer din armata rusă. „Era căpitan în armata rusă şi şefă a spitalului militar 303 rusesc. Mai mult, era sora unui general din armata rusă. Acesta m-a luat la un moment dat cu el şi, într-o şedinţă, m-a înaintat la gradul de ofiţer în armata rusă direct din ordinul lui Stalin. Aşa am ajuns locotenent în armata rusă, deşi eram doar sergent în armata română. Ruşii au vrut să mă oprească la ei în armată şi chiar să merg în Rusia după război, ca să nu mai zic că acea femeie ofiţer vroia să se căsătorească cu mine. Dar nu am vrut şi pace! M-am întors la ai noştri şi, cum regimentul din care am făcut parte se cam destrămase, am fost repartizat la Regimentul 33 Infanterie Tulcea, după care, la finalul războiului, am fost detaşat ca specialist la Regimentul 1 Care de Luptă”.
S-a împrietenit pe front cu Emil Bodnăraş
După război, rucăreanul Moise Nica a fost numit comandant al Şcolii de mecanici-conductori de la Târgovişte, unde a pregătit ofiţeri în această armă. „Mă împrietenisem la un moment dat cu Emil Bodnăraş în timpul războiului, pe front. Era locotenent pe atunci, mult mai târziu ajungând ministru. Şi, când devenise un om mare în stat, la un moment dat eu a trebuit să-i dau onorul pe când el făcea o vizită la şcoala pe care o conduceam. Atunci i-am cerut şi eu un favor şi anume acela de a putea pleca din armată şi de a mă întoarce acasă, la Rucăr, pentru că superiorii mei nici nu se gândeau să piardă un specialist aşa ca mine. Aşa că lui Bodnăraş i se datorează faptul că am reuşit să mă întorc pe meleagurile natale”. Moise Nica s-a sacrificat pentru patrie timp de trei ani pe frontul de apus, a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent în armata română şi cu gradul de locotenent în armata rusă şi cu toate astea rucăreanul este remunerat în prezent cu o pensie de veteran de război de numai 250 de lei lunar.
Marius IONEL
02
feb.
11
Pelerinaj la Mitropolitul Anania
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
Pelerinaj la Mitropolitul Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
ÎPS Bartolomeu Anania © NICU CHERCIU
Fotografii de la instalarea oficială ca mitropolit la 25 martie 2006.
………………………………………………………………………………………………….
ÎPS Bartolomeu Anania a trecut la cele veşnice
Autor: Mihai Şoica
Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania, a decedat aseară, în jurul orei 19.25, la Secţia de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie 1 din Cluj-Napoca, unde a fost internat lunea trecută, după ce a revenit de la Viena.
În ultimele zile de viaţă, mitropolitul Bartolomeu Anania a fost în comă, stare în care intrat în data de 23 ianuarie 2010, când încă se mai afla internat la Spitalul AKH din Viena. „Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecţiuni care i-au marcat ultima perioadă de viaţă”, se arată într-un comunicat al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Preotul Bogdan Ivanov, secretarul personal al mitropolitului Bartolomeu, care l-a însoţit pe acesta în Austria, a declarat că mitropolitul şi-a dorit foarte tare să revină la Cluj, de unde să treacă la cele veşnice. „Starea lui a fost critică şi nu s-au putut face prea multe”, a spus părintele Ivanov.După ce a revenit la Cluj, medicii au avut o încercare de a-l scoate din coma indusă pe mitropolitul Bartolomeu Anania, dar nimeni din anturajul acestuia nu a dorit să semneze pentru un eventual risc care ar fi putut surveni. Surse din cadrul Mitropoliei Clujului au declarat că joia trecută episcopii Vasile Flueraş şi Irineu Bistriţeanu au avut o discuţie cu medicii Clinicii de Chirurgie 1, care au doit să îl detubeze pe Bartolomeu, pentru a vedea dacă acesta va putea să respire singur. „Nu au vrut să îşi asume niciun risc pentru că starea de sănătate a IPS Bartolomeu era foarte gravă”, a spus un preot.
Diagnosticul pus de medicii clujeni a fost de insuficien ţă acută cardiorespiratorie şi stenoză de venă aortă.
Va fi înmormântat încripta de sub Catedrala Mitropolitană
Trupul neînsufleţit al mitropolitului Clujului a fost depus de astăzi în Catedrala Mitropolitană din centrului Clujului, unde toţi cei care l-au iubit şi respectat pe înaltul ierarh îşi vor putea lua adio de la acesta, se arată în comunicatul Mitropoliei Clujului.
Trupului lui IPS Bartolomeu Anania va fi coborât la veşnica odihnă în cripta ierarhilor de sub Catedrala Mitropolitană.
Ritualul înmormântării unui mitropolit presupune delegarea din partea Patriarhului Daniel a unui alt mitropolit care să conducă destinele Mitropoliei Clujului până la numirea de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a unui nou mitropolit.
„Ritualul presupune că cel care va fi numit interimar este mitropolitul imediat superior lui Bartolomeu, adică ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului. Aceste lucru nu este obligatoriu, loco tenenţa mitropolitană putând fi asigurată chiar şi de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel”, a spus un preot clujean.
BIOGRAFIE
Feţele Mitropolitului Bartolomeu
Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile Vâlcea sub numele Valeriu şi a devenit Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului în martie 2006. ÎPS Bartolomeu a fost şi scriitor şi traducător, primind în 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor.
ÎPS Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenţeşti din Cluj, ajungând în temniţele comuniste ca deţinut politic, ultima dată în 1958 când a fost arestat şi acuzat de activităţi legionare. Din 25 de ani de muncă silnică a ispăşit şase, iar în 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. Reîntors în ţară a fost numit directorul Institutului Biblic al BOR.
În 2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a constatat că agentul cu numele de cod „Apostol” din dosarul de urmărire al fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeala era Valeriu Anania. ÎPS Bartolomeu a negat că ar fi dat fostei Securităţi note informative.
SUCCESOR
Episcopul de Covasna, cele mai mari şanse să ajungă mitropolit al Clujului
Dincolo de suferinţele mitropolitului Bartolomeu Anania, jocurile de culise au început de câteva luni, scenariile cel mai des discutate fiind numirea Episcopului Ioan Selejan, de la Covasna, ca şi Mitropolit al Clujului şi desfinţarea acestei mitropolii care a dat peste cap statutul Bisericii Ortodoxe Române, care avea pentru zona Transilvaniei o singură mitropolie, cu sediul la Sibiu.
Deşi nimeni nu discută deschis despre acest subiect, cele două scenarii au făcut parte dintre temele de discuţie cu ocazia unei întâlniri de taină care a avut loc în urmă cu o lună la Mănăstirea Rohia şi la care au luat parte înalte feţe bisericeşti. Totuşi, ultima ideea nu este foarte credibilă, mai ales că ar da Bisericii Ortodoxe Române o puternică lovitură de imagine, mulţi fiind de părere că nu se poate desfinţa o instituţie creată în urmă cu câţiva ani.
Dincolo de orice supoziţii, o stare de tensiune între Patriarhul BOR Daniel şi IPS Bartolomeu Anania a existat în ultimii ani, relaţiile dintre cei doi nemaifiind cordiale încă de la alegerea noului patriarh, după moartea lui Teoctist. Răceala s-a putut simţi în momentul în care, în ultimele luni, Patriarhul Daniel a făcut o serie de vizite în mai multe judeţe din Transilvania, Bihor, Maramureş sau Satu Mare, aflate în subordinea mitropolitului Bartolomeu, fără ca cei doi să se întâlnească.
Preoţii din cadrul Mitropoliei Clujului susţin că ÎPS Bartolomeu ar fi vrut şi chiar a făcut demersuri pentru acest lucru ca după moartea sa, noul mitropolit să fie episcopul Irineu Bistriţeanu. Dorinţa lui Bartolomeu nu este însuşită de cei care conduc azi Biserica Ordotoxă Română, care ar dori ca noul mitropolit să fie episcopul Harghitei şi Covasnei, Ioan Selejan.
Şi cum Sinodul BOR este dominat la ora actuală de către Patriarhul Daniel, care a reuşit prin înscăunarea unor noi episcopi să ocupe locurile vacante din Sfăntul Sinod, o posibilă alegere a lui PS Ioan Selejan în funcţia de mitropolit al Clujului, să fie un lucru foarte posibil, mai ales că acesta se află în graţiile IPS Laurenţiu Streza, episcopul Mitropoliei Ardealului, rămasă cu doar patru judeţe, Braşov, Sibiu, Covasna şi Harghita după înfiinţarea Mitropoliei Clujului care numără judeţe, Cluj, Alba, Sălaj, Maramureş, Bistriţa Năsăud, Satu Mare, Bihor şi Mureş.
SURSA: http://www.evz.ro/detalii/stiri/ips-bartolomeu-anania-a-trecut-la-cele-vesnice-919909.html
……………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………..
IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Ardealului şi Crişanei
Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (nascut la 18 martie 1921, comuna Glavile, judetul Valcea) este un cleric ortodox roman ce detine in prezent rangul de mitropolit al Mitropoliei Ardealului si Crisanei.. De asemenea, mai este cunoscut ca scriitor, poet si dramaturg al literaturii romanesti contemporane.
Scoala si activitatea pana in anul 1948
Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a nascut la data de 18 martie 1921 din parintii Vasile Anania si Ana, in comuna Glavile-Pitesteana, judetul Valcea. A primit la botez numele de Valeriu Anania. A urmat scoala primara in satul natal, apoi cursul secundar l-a facut la Bucuresti. S-a inscris la Seminarul Teologic Central din Bucuresti ale carui cursuri le-a urmat in perioada 1933-1941. A frecventat si cursurile la liceele Dimitrie Cantemir si Mihai Viteazul din capitala, luandu-si bacalaureat in urma examenului sustinut la liceul „Mihai Viteazul” (1943).
In anul 1935, minor fiind, s-a inscris ca toti elevii in organizatia „Manunchiul de prieteni”, organizatie a tineretului scolar de tip legionar. In anul 1936 era deja incadrat in „Fratia de Cruce”, organizatie superioara celei dintai. Peste ani isi aminteste Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania: …”Nu am apucat sa devin legionar din doua motive, unul formal si altul de fond: in ianuarie 1941, la vremea cand eu inca nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , „Fratia de Cruce” din Seminarul Central a fost desfiintata. In al doilea rand, in timpul scurtei guvernari legionare, dar si dupa aceea, mi-a fost dat sa vad si reversul medaliei, adica fata nestiuta a Garzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Marturisesc insa ca in „Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”
In anul 1941 a fost retinut, o luna de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. Marturiseste in continuare inaltul prelat: …”Dupa trei saptamani am fost eliberat, dar in cazierul meu a ramas fisa cu calificativul „legionar”, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viata intreaga. Nu am facut parte niciodata dintr-un partid politic, dar am fost si am ramas pe dreapta”. In anul 1942 a fost arestat si condamnat din nou, la sase luni de inchisoare, pentru ca ar fi detinut in podul Manastirii Cernica materiale legionare si arme.
Ajunge apoi student la „Facultatea de Medicina” si la „Conservatorul de Muzica” din Cluj in toamna anului 1944, dupa ce nordul Ardealului, rapit nemilos de Dictatul de la Viena, revine patriei Romane. Aici, ca presedinte al studentilor din Centrul Studentesc Petru Maior, a organizat si condus greva studenteasca cu caracter anticomunist, dupa instaurarea guvernului „democratic” condus de Petru Groza la 6 martie 1946 si totodata antirevizionista impotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la Romania. In urma acestui protest al studentimii, a fost exmatriculat de noile autoritati.
Ulterior, si-a continuat studiile la „Facultatea de Teologie” din Bucuresti si la „Academia Andreiana” din Sibiu, obtinand titlul de „licentiat in teologie” (1948).
Teologul
La 2 februarie 1942 s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti, dandu-i-se numele de Bartolomeu. In acelasi an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind in aceasta calitate la Manastirile Polovragi si Baia de Aries. Dupa greva studenteasca de la Cluj, fiind inlaturat din Facultatea de Medicina in anul 1947, a ajuns staret la Manastirea Toplita din judetul Harghita.
Intre anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, intre anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru invatamantul bisericesc. Intre anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericeasca Universala la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, iar intre 1951 si 1952, decan al Centrului de Indrumare Misionara si Sociala a Clerului, la Curtea de Arges. In perioada 1952-1958, detine functia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucuresti.
In anul 1958 a fost din nou arestat, pentru activitate legionara inainte de 23 august 1944 (era unul din principalele motive de arestare a securitatii: Ce politica ai dus tu sau parintii inainte de 23 august 1944). A fost condamnat de catre Tribunalul Militar Ploiesti la 20 de ani de munca silnica pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Si-a ispasit pedeapsa in inchisoarea de la Aiud la sectia „politici”. In timpul detentie i-a murit mama, iar el nu a fost instiintat, afland asta dupa eliberare in anului 1964. Eliberare s-a facut, nu numai dansului, la toti detinutii politici in urma unui decret dat de autoritatile comuniste de desfiintare a detentiei politice.
A fost trimis in anul 1966 de catre BOR in America, unde a indeplinit mai multe functii in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane de aici: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului „Publicatii”. In anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de catre Arhiepiscopul Victorin, acordandu-i-se din partea Sfantului Sinod rangul de arhimandrit. Tine nenumarate conferinte si face parte din mai multe delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane peste hotare.
A participat la diverse conferinte in Detroit, Chicago, Windsor si Honolulu, fiind ales ca membru in delegatia Bisericii Ortodoxe Romane care a vizitat Bisericile vechi orientale din Egipt, Etiopia si India (1969).
Reintors in tara, este director al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, intre anii 1976-1982. In anul 1982 se va retrage la Manastirea Varatec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoricesti, deosebit de bogata, va adauga una de exceptie: diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, dupa Septuaginta. De fapt, aceasta lucrare o va elabora si desavarsi dupa alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, la 21 ianuarie 1993. Dupa cum marturiseste singur, aceasta opera i-a solicitat peste zece ani de munca de ocnas dar, in acelasi timp, i-a oferit Inalt Preasfintiei Sale si noua tuturor, de astfel, bucuria de a avea o Biblie intr-o limba frumoasa si curgatoare, limba romana. Biblia aceasta, tiparita in anul 2001 a devenit si editia jubiliara a Sfantului Sinod.
Mitropolit al Clujului
In primavara anului 1990, Prea Cuviosul Arhimandrit Bartolomeu Anania a facut parte din Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, alaturi de marii clericii ai vremii: Staniloae, Galeriu, Voicescu, Marchis si mirenii Bernea, Baconsky, Dumitrescu.
La 21 ianuarie 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. Hirotonirea intru arhiereu si instalarea in Catedrala din Cluj-Napoca a facut-o Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist pe data de 7 februarie 1993, inconjurat fiind de un sobor de ierarhi si de o mare multime de credinciosi.
Din acest moment a inceput misiunea de exceptie in fruntea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului. In toamna anului 2005, nemultumit ca Andrei Andreicut, candidatul pe care l-a sustinut in mod public, nu a fost ales in functia de mitropolit al Ardealului, a initiat ruperea episcopiilor din nordul si centrul Ardealului de sub jurisdictia scaunului mitropolitan de la Sibiu.
Joi, 2 martie 2006, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a ridicat pe Prea Cuviosul Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Aceasta noua mitropolie, infiintata canonic de catre Sfantul Sinod la 4 ianuarie 2005, a fost trecuta in Statut si i s-a stabilit denumirea de catre Adunarea Nationala Bisericeasca pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de catre un sobor de ierarhi in frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist.
Scriitorul
S-a afirmat in literatura inca de pe bancile scolii, facandu-si debutul in anul 1936 la revista „Vremea”, apoi la revista „Dacia Rediviva”, al carei redactor principal a si fost. Dupa ani a colaborat la revistelor: „Gazeta Literara”, „Luceafarul”, „Magazin Istoric”, „Ateneu” si altele.
A publicat in revistele centrale bisericesti, „Glasul Bisericii”,”Mitropolia Olteniei„, buletinul si calendarul „Credinta” din Detroit, „Renasterea” de la Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrari amintim „Filele de acatist” (1976), „Actiunea catolicismului in Romania interbelica” (1992) si ultima aparitie, „Cartea deschisa a Imparatiei”, o talcuire competenta a Sfintei Liturghii izvorata din experienta de bun orator a Inalt Preasfintiei Saleblicat, articole cu caracter teologic, predici, note si comentarii.
Vorbind de activitatea sa de dramaturg trebuie sa mentionam dramele: „Miorita”; „Mesterul Manole”; „Du-te vreme, vino, vreme!”; „Paharelul cu nectar” (fantezie pentru copii); „Steaua Zimbrului”; „Poeme cu masti”.
In anul 1982 a obtinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Alegerea sa ca arhiepiscop, nu l-a facut sa abandoneze scrisul; astfel ca din anul 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. I-au aparut volumele de poezii: „Geneze”; „Istorii agrippine”; „File de acatist”; Anamneze”; „Imn Eminescului in nouasprezece canturi”; „Poezie religioasa romaneasca moderna”. La acestea se adauga volumele de proza si de eseuri: „Strainii din Kipukua”, „Greul Pamantului”, „Rotonda plopilor aprinsi”, albumul „Cerurile Oltului”, „Amintirile peregrinului Apter” si multe altele, care ne pun in fata sufletului un mare literat.
Onoruri
Printre alte functii, premii si medalii cu care a fost distins Inalt Prea Sfiintitul Bartolomeu amintim: presedinte de onoare al Fundatiei „Nicolae Steinhardt” (1993); membru de onoare al Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj (1993); premiul special pentru volumul „Din spumele marii”, la Salonul de carte din Oradea (1995); senator de onoare si membru al Marelui Senat al Universitatii Babei-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996); premiul „Cartea anului”, pentru volumul „Din spumele marii”, la Salonul national de carte din Cluj-Napoca (1996); Marele Premiu pentru poezie al Festivalului international de poezie „Lucian Blaga„, Cluj-Napoca (mai 1999); diploma si medalia Academiei de Arta, Cultura si Istorie din Brazilia (mai 2000); de la Presedintia Romaniei, Medalia Comemorativa „150 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu si Ordinul National „Pentru Merit” in grad de Mare Cruce (2000); premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (martie 2001) s.a.
De asemenea, IPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (1 iunie 2001); Doctor honoris causa al Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca (7 iunie 2001); „Cetatean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); „Cetatean de onoare” al municipiului Bistrita (martie 2001).
Pentru activitatea sa ecleziastica a fost distins cu: Crucea Patriarhala – Bucuresti, Ordinul Sfantului Mormant al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel al Patriarhiei Antiohiei.
Sursa: wikipedia.org
fotoblog nicu cherciu 
Comentarii recente